Cruce Roșie

Traseu Cruce Roșie: Sat Gura H[itii – Poiana Izvoarelor – Vf Pietrosu Călimani – Vf Reţitiş
– Vf Iezerul Călimanilor – Pasul Păltiniş
Marcaj: Cruce roşie
Grad de dificultate: dificil
Durata: 16 ore.
Mijloace de acces: Plecare: drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava - Vatra Dornei –
Bistriţa Năsăud, până la Vatra Dornei apoi DN17B până la Gura Negrii, după care, urmând drumul
judeţean spre Neagra Şarului se ajunge la Gura Haitii, de aici, se urmărește drumul forestier Izvoarele
Haitii; Sosire: sat Păltiniș, se urmărește drumul județean Panaci, apoi se intră în DN17B până la Gura
Negrii și mai apoi, drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa
Năsăud.
Punctul de plecare ușor de reperat este stația de autobuz Gura Haitii. De aici, traseul nostru
urmărește pârâul Haita, până la obârșia acestuia. Până la intrarea în parc, parcurgem drumul
forestier Haita și putem observa diferite plante iubitoare de umezeală: captalan (Petasites hybridus),
omag (Aconitum firmum), brustur negru (Symphytum cordatum), crețușcă (Filipendula ulmaria),
pipirig (Scirpus sylvaticus), etc. Vara, numeroși fluturi colorați lenevesc la soare, putând fi ușor de
fotografiat.
De la limita parcului, traseul continuă printr-o pădure de molid care ne ferește de arșița puternică a
soarelui pentru aproximativ 30 de minute. Gălbiori (Cantharelus cibarius), hribi (Boletus edulis) și
hulubițe (Russula spp.) ies prin pătura groasă de mușchi și cetină uscată. Ici-colo câte o ferigă își
etalează frunzele penate.
Încet, pădurea se rărește și în față se întinde o pajiște întinsă, mărginită de creste.
În Poiana Izvoarelor este un loc bun de popas și de campare, înaintea ascensiunii către punctul cel
mai înalt din parc. Există sursă de apă tot timpul anului și vă recomandăm să vă faceți provizii.
Timp de o oră urmărim marcajul turistic pe firul izvorului, printr-o galerie de anin verde (Alnus viridis)
și stâncării, cu o porțiune mai abruptă către vârf. Jneapănul (Pinus mugo) îmbracă versanții pietroși,
ici- colo întrerupți de insule de smirdar (Rhododendron myrtifolium), merișor (Vaccinium vitis- idaea)
și afin vânăt (Vaccinium gaultherioides). Vedem plante cu flori colorate: ochiul găinii (Primula
minima), clopoței de munte (Campanula alpina), șopârliță (Veronica baumgartenii), scânteiuță
(Potentilla ternata).
Vârful Pietrosul Călimani (2103m) este cel mai înalt punct din Parcul Național Călimani și în același
timp, cel mai înalt vârf de origine vulcanică din România. După câteva minute de mers pe pietrele
mobile ale grohotișului, ajungem la cruce. Cei care doresc pot lăsa un mesaj pentru personalul
parcului, folosind carnețelul protejat de intemperii de cutiuța metalică a crucii.
Însă punctul culminant al traseului merită un popas binemeritat pentru relaxare, fotografii și privit
departe peste culmile munților din jur. De aici putem vedea munții Rodnei, către Nord- Vest, apoi în
apropiere, capătul ramurii vestice a calderei Călimani, cu vârfurile Străcior, Zurzugău, Bistricioru și
Strunioru. Mai spre sud- Gruiu, Măieriș și Tamău. Inevitabil, către Sud-est- Negoiul Românesc
decopertat și halda Ilva- o rană veche a acestor munți.
Câteva plante își fac loc printre lespezile de piatră: ruja (Rhodiola rosea), Senecio carniolicus, struna
cocoșului (Cerastium alpinum).
Coborârea pe stânci trebuie făcută cu grijă. Urmează aproximativ 30 minute de traseu de creastă,
către Negoiul Unguresc (2081 m), al doilea vârf ca altitudine din Călimani. Smocuri de graminee și
clopoței (Campanula rotundifolia ssp. polymorpha), tufe de jneapăn și afin vânăt ne ies în cale. Este o
zonă puternic vântuită pe parcursul întregului an.
Încă o porțiune mai dificilă- coborârea către halda Ilva, cu grohotișuri mobile și labirinturi de jneapăn
și ienupăr. Spre est se deschide valea Negrei, iar spre sud-vest, bazinul Ilvei, în județul Mureș.
O dată ajunși în Șeaua Negoiului, puteți profita de locul de popas de acolo. Este unul din puținele
puncte cu sursă de apă potabilă.
O nouă etapă a drumeției o constituie parcurgerea perimetrului fostei exploatări de sulf Călimani
pentru aproximativ o oră.
Versantul sud-estic al Negoiului Românesc a fost decopertat în perioada 1970-1992, în scopul
valorificării sulfului. Din cauza schimbării priorităților economice, după 1997, activitatea de
exploatare a fost oprită. Astăzi, pot fi văzute cele 4 halde de steril şi câteva clădiri din colonia
muncitorilor minieri.
Negoiul Românesc este strâns legat și de termenul geologic vulcanocarst-un fenomen natural prin
care s-au format goluri în roca vulcanică din subteran, prin acțiunea chimică și fizică a apelor
provenite din precipitații. Acest fenomen s-a materializat aici prin existența Grotelor Luanei cu
Palatul de Ciocolată, Grota Ruinelor și Grota Haosului. Grotele au fost distruse în urma lucrărilor de
exploatare a sulfului.
Traseul urmăreşte şeaua dintre Negoiul Românesc şi Pietricelul (1993 m), îl ocoleşte pe acesta din
urmă şi dă în şeaua Nicovala. De aici, în aproximativ 30 minute, ajungem la Staţia Meteorologică
Reţitiş şi vf. Reţitiş (2021 m). Primăvara, aici înfloresc suprafeţe întinse cu smirdar şi din loc în loc,
insuliţe cu ochiul găinii şi lichenul- renului (Cetraria islandica). Cunoscătorii pot vedea şi tulpiniţele
lipite de sol ale sălciilor pitice (Salix hederacea, S. reticulata).
Traseul continuă apoi printre jnepeni şi ienuperi către Bradul Ciont (1899 m) şi Şaua Voivodesei până
pe vf. Călimani Izvor (2031m) timp de o oră. De aici se deschide o vedere largă către interiorul
calderei vulcanice.
De aici, urmărim marcajul către sud-est, spre Depresiunea Drăgoiesei şi Păltiniş, unde părăsim
perimetrul Parcului Naţional Călimani. Durata tronsonului Călimani-Izvor – Păltiniş este de 3 ore.
Atenţie! Informaţi-vă din timp asupra posibilităţilor de cazare şi transport din zonă.